sunt periculoase telefoanele mobile?

Luni, 10 Martie 2014 | 0 Comentarii

Toţi cei care au folosit cel puţin o dată un telefon mobil şi-au pus întrebarea “sunt periculoase telefoanele mobile?”. Până acum nu s-a găsit un răspuns, pentru simplul motiv că lucrurile nu pot fi dovedite ştiinţific. Au existat studii, plătite de producători sau de organisme mai mult sau mai puţin independente.

Pe piaţă circulă tot felul de poveşti şi istorioare, care mai de care mai interesante. Mai jos este una cu vaci care nu mai dau lapte şi copii care fac bube. Dacă ar fi aşa, mă gândesc că jumătate din populaţia ţărilor dezvoltate ar trebui să aibă bube … Articolul este din 2003 şi, în mod foarte curios, apare într-o publicaţie a unora care, cel puţin teoretic, se pricep sau ar trebui să se priceapă.

Acest articol are la baza un interviu cu mama unei familii de fermieri din Noua Zeelanda care traiau in apropierea stalpului unui emitator pentru telefonia mobila. El are toate caracteristicile unui documentar dar numele companiei de telefonie mobila si sursa nu sunt dezvaluite deoarece familia cauta un avocat care sa preia cazul. – (corect, nu ne aşteptăm să vedem sursa pentru că nu ar mai avea mister povestea) Meredith si sotul ei aveau o ferma de animale care se intindea pe 60 ha de pasune mostenita din generatie in generatie. Ei au fost crescuti in spiritul dragostei pentru viata simpla si munca grea, pentru aerul curat si ferma lor din Midwest. Ei si copiii lor erau sanatosi si fericiti. Cu 12 ani in urma cand s-a construit stalpul pentru telefonia mobila ei nu au fost prea preocupati de aceasta problema desi cu siguranta nu erau incantati ca el sa afla chiar la marginea proprietatii pe un teren alaturat la numai 250 m de casa lor. Le statea ca un ghimpe in ochi dar li s-au dat asigurari ca era perfect sigur. Cei de la companie le spuneau oamenilor “Este ca un bec de 100 w”.

telefoane-mobile-gsm-periculoase

“Am fost naivi” spune Meredith. “In urmatoarele cateva luni am observat cum vitele care pasteau in apropierea stalpului au slabit si erau agitate nu grase si linistite cum erau inainte. La toate vitele din cireada au aparut portiuni aspre de piele. Veterinarul era derutat iar analizele de sange nu au dat nici un raspuns”. Intre timp, intr-un interval de sase luni, parintii au observat schimbari la copii lor. Pe pielea lor au aparut eczeme si rani. Aveau infectii recurente la rinichi. Cel mai mic dintre cei doi copii a devenit foarte agitat iar cel mare se plangea ca are probleme de concentrare. Au aparut tulburarile de somn. Meredith, la 30 de ani, a inceput si ea sa aiba probleme. “Simptomele tuturor erau mai grave in zilele cu ceata sau ploaie deoarece umezeala mareste conductivitatea electrica. Erau momente cand copilul meu de varsta prescolara practic se invartea in cerc.” Intr-o zi ea a descoperit ca stalpul lor era “vinovat” pentru toate acestea. “In acea iarna am ingropat vite”, isi aminteste ea. In cele din urma, cautand solutii si optiuni un cercetator de la Agentia pentru Protectia Mediului le-a dat primul sfat cu adevarat folositor. El i-a spus ca, in calitate de functionar guvernamental, trebuie sa-i reasigure ca sunt in siguranta dar in calitate de cetatean trebuie sa le spuna ca ar trebui sa se mute imediat.

Cu speranta ca se vor intoarce intr-o zi, au vandut cireada dar au lasat junincile in grija cuiva. La doua, trei luni de la mutarea intr-o zona sigura din punct de vedere electric, in Michigan, problemele de sanatate au inceput sa diminueze. Dupa un an toti se simteau din nou in forma. Singura problema era ca de ferma nu avea nimeni grija, nu mai aveau bani si aveau o nevoie disperata de a munci din nou la ferma. In acea perioada au discutat cu noii proprietari ai companiei de telefonie mobila care au acuzat flagrantele greseli ale fostilor proprietari in ceea ce priveste siguranta.

vaci-telefone-gsm-periculoase

Familia a fost asigurata ca daca se intorc totul va fi bine de data aceasta. Emotionati de aceasta veste ei s-au intors la ferma. Nu a durat mult pana la reaparitia simptomelor. Copiii au inceput sa scada in greutate iar fetelor a inceput sa le cada parul. Meredith era insarcinata dar nu castiga in greutate. Din nefericire, la nastere copilul respectiv a prezentat anomalii care nu se erau specifice nici unui sindrom. Vecinii aveau de asemenea probleme; a crescut numarul de sinucideri in oras si s-au raportat manifestari neobisnuite. S-au nascut vitei cu membrele din fata mai scurte decat cele din spate si copitele deformate; unii prezentau tumori mari, unul din vitei avand o tumoare cu un diametru de 90 cm nu a supravietuit, tumorile nefiind caracteristice acestei specii. Se intorsesera de trei ani cand un pediatru a vazut anomaliile cu care se nascuse baiatul, a auzit povestea si le-a spus sa plece din oras. De ce statusera asa de mult? “Trebuia sa traim din ceva. Atunci cind se intampla treptat refuzi sa vezi ceea ce este evident” a spus Meredith. Ei au reusit sa cumpere o ferma intr-o zona sigura si au luat-o de la inceput. “Sotul meu a insistat sa luam vacile cu noi si am vazut cum in trei zile au inceput sa rumege, ceea ce nu facusera de ani de zile. “Baiatul cel mic a ramas totusi sensibil si hiperactiv din punct de vedere electric. Daca se afla la mai putin de 4 km de un stalp pentru telefonia mobila incep sa-i apara pete pe piele.

Dar ce s-a intamplat cu ferma? Meredith spune “Este acolo. Pustie. Nu s-a pus problema sa o vindem Ar trebui sa lasam sa se intample acelasi lucru si altcuiva?”

Sigur, dacă nu apare şi grija pentru concetăţeni nu mai are valoare povestea. Pentru că este doar o simplă poveste …

Ai o altă opinie? O poți scrie aici!