soţia cocoşului şi paguba la buget

Miercuri, 29 Octombrie 2014 | 0 Comentarii

Primul aspect pe care nu îl înţeleg eu din toată campania asta de arestări, este cum anume se recuperează prejudiciul cauzat de puşcăriabili. Procurorii au arătat că nişte nesimţiţi antreprenori au influenţat achiziţia la SUPRAPREŢ a unor lucruri (soft, hard, nici nu contează ce). Pentru asta au primit nişte şpagă şi acum se află la bulău. Dar, diferenţa dintre preţul de piaţă şi preţul plătit de statul român rămâne la vânzător, adică la Microsoft?

Şi al doilea aspect, foarte important, este că şpaga a fost dată, nu doar primită. După legea de la noi dar şi din SUA, darea de mită se pedepseşte. Nu am auzit încă cine a dat mita, că de primit ne-au spus procurorii cine a primit-o.

Al treilea lucru important, cocoşul era soţul soţiei divorţate, soţia fiind prin birourile de la palat, cu treabă, în diferite momente ale zilei şi nopţii. Elena nu a cheltuit şi ea cât un pic din şpaga pe care se presupune că a luat-o cocoşul? Deciziile astea nu se luau în grup, adică nu se hotărau ei cine şi cât ia? Şi soţia cocoşului nu ştie cum mergeau treburile la acel moment?

udrea-cocos

Bătrânul de la Bucureşti, care ştie tot – inclusiv că s-a luat mită şi în dosarul EADS, nu ştia că un grup de băieţi plimbă nişte multe milioane de euro şi dolari prin conturi şi că fac achiziţii la suprapreţ? Că mi-e imposibil să cred că, între două schimbări de ciorapi, soţia cocoşului nu îi confirma bătrânului ceea ce îi spuseseră şi serviciile secrete acestuia, respectiv că băieţii fac achiziţii aiurea şi se ung cu miere. Nu cumva achiziţiile astea plătite gros sunt de fapt preţul plătit de România pentru accesul la UE şi la NATO? Am dat Petrom, am dat Romtelecom, am dat BCR, am dat bani aiurea celor de la Bechtel. Achiziţiile de la Microsoft nu erau şi ele pe lista trimisă de americani?

Putem presupune că s-au făcut astfel de înţelegeri la nivel înalt, dar nişte băieţi dibaci, mioritici, au cerut şi nişte şpagă pentru cumpărături, şpagă care s-a adunat peste preţul de achiziţie – şi aşa umflat, al produselor. Că dacă tot se dau sute de milioane de dolari din bani de la buget, ce mai contează acolo un 20 de milioane pentru sufletul lor … Greşim cu presupunerea?

Later edit: Ştie cineva ce căuta primarul de la Piatra Neamţ în combinaţia asta? Cum anume avea el influenţă asupra unor decidenţi? Sau era omul de încredere al unora şi el doar primea banii şi îi dădea mai departe, ca să se piardă urma?

Ai o altă opinie? O poți scrie aici!