mineriada din 1990

Luni, 16 Iunie 2014 | 1 Comentariu

Nu mi-am propus neapărat să scriu lucruri deja ştiute. Dar sunt siderat de faptul că la aproape 25 de ani de la respectivele evenimente încă nu se ştie exact cine şi ce a făcut atunci, dar mai ales cine este vinovat de faptul că au murit nişte oameni. Oficial au murit 6 persoane şi alte câteva sute au fost rănite. Din cei 6 morţi, patru au fost prin împușcare (minerii nu au avut decât ciomege), un decedat în urma unui infarct și o persoană înjunghiată. Totul la chemarea lui Ion Iliescu, preşedinte al României la acel moment.

Iliescu nu numai că le-a mulţumit minerilor pentru faptul că au bătut în bucureşteni ca la fasole, dar a şi mustrat armata pentru că nu a intervenit şi a fost nevoie ca el să cheme minerii. Nu am auzit nici până astăzi să spună că regretă ceva legat de mineriadă, şi se pare că nici populaţia nu a regretat nimic pentru l-a votat din nou.

0:04 Miner:Am găsit la PNŢ droguri, armament, muniţie, maşină de scris automată, tipărit bani la PNL. Este în ziarul “Adevărul”.
0:22 Ion Iliescu: Vă mulţumesc încă o dată tuturor pentru ceea ce aţi demonstrat şi în aceste zile: că sînteţi o forţă puternică, cu o înaltă disciplină civică, muncitorească. Oameni de nădejde şi la bine, dar mai ales, la greu. Aci sînt reprezentanţii guvernului, ai ministerului transporturilor. În mod organizat, eşalonat, să asigurăm această deplasare ordonată a tuturor spre locurile dumneavoastră. Vă rog să transmiteţi salutările noastre călduroase colegilor dumneavoastră de muncă, pentru că ştiu că toţi au fost cu inima alături de noi. Să vă urez dumneavoastră, familiilor dumneavoastră, multă sănătate. Să ne vedem cu bine!
1:17 Ion Iliescu: Nu există nici un mort provocat de mineri. Sigur că minerii la rîndul lor au făcut şi lucruri bune. Ei au ajutat ca să fie curăţată Piaţa Universităţii de urmele vandalismelor din ajun şi reluarea traficului. Ei au pus mîna pe sapă şi au refăcut tot spaţiul verde din faţa Teatrului Naţional.

mineriada-1990

Ideea e alta, la acel moment majoritatea populaţiei avea încă în minte ceea ce spuneau autorităţile despre ţările capitaliste, iar ţărăniştii şi liberalii întruchipau societatea capitalistă, mai precis decadenţa ei. Adică răul suprem. Şi lumea se temea de schimbare, dar exista totuşi o mişcare care putea provoca schimbarea adevărată. De teamă, au fost chemaţi minerii să înăbuşe din faşă elementele “legionare”.

Schimbarea nu s-a mai produs nici până astăzi, Iliescu a fost preşedinte de ne-am plictisit. Nici cei care l-au urmat nu au fost cu mult diferiţi, tot foşti comunişti, după cum singur spunea Băsescu la o confruntare cu Năstase, la alegerile prezidenţiale din 2010:

Mai, ce blestem o fi pe poporul asta de a ajuns pana la urma sa aleaga intre doi fosti comunisti? Intre Adrian Nastase si Traian Basescu. In 15 ani, nu a aparut unul sa vina din lumea asta, sa nu fi fost tarat de naravurile comunismului, sa nu fi fost afectat de nimic. Ce blestem o fi? Pe cuvantul meu, imi pare rau.

Momentan Năstase e un pic la puşcărie. Partea tristă este că tot cu din aştia defilăm şi am convingerea că singurul mod în care se va încheia epoca foştilor este prin dispariţia lor fizică. Va mai dura ceva procesul, pentru că mulţi dintre ei erau tineri la revoluţie, sunt copii de foşti comunişti, şi deabia acum sunt la apogeul carierei. E totuşi o chestiune de timp, dar până să se încheie epoca “foştilor” e posibil ca din ţara asta să nu se mai poată alege nimic.

Un comentariu la “mineriada din 1990

Ai o altă opinie? O poți scrie aici!