intrebari esentiale

Luni, 13 August 2012 | 2 Comentarii

Am citit un comentariu lăsat de o cititoare pe un blog. Comentariu care m-a făcut să îmi amintesc de perioada când îmi puneam şi eu întrebarea:

Să plec din România sau să rămân ?

Întrebarea este generală şi răspunsul nu este simplu de dat. Depinde mult de nivelul de pregătire, de familie, de aşteptări. Mai depinde unde pleci. Dacă pleci pe continent e ceva, dacă pleci în America sau Australia e cu totul altceva. Una e să te urci în avion şi să te întorci în Romania în 2 ore şi cu totul diferit să faci 14 sau 22 de ore pe avion. Nu vorbim de costuri.

passports_money

De ce să te întorci? E posibil să ai părinţi, fraţi, surori, prieteni, etc. pe care, la un anumit moment, va trebui să îi revezi. Fie chiar şi numai în momentul final în care când îi revezi ei nu mai pot vorbi cu tine …

Una peste alta, întrebarea mi-o puneam prin 1992, an în care lucrurile erau într-un deranj total în ţară. Era o inflaţie galopantă (îmi aduc aminte că bursa ca student mi-au dat-o într-o lună sub forma unui teanc de bancnote care erau pregătite pentru a fi topite la BNR). Banii erau pur şi simplu lipiţi unii de alţii, teancul având în jur de 6 cm grosime. Inutil să spun că în 3 luni de la momentul în care i-am primit, din ei mi-am cumpărat 2 sticle de Cola de 1,5 litri. Deci situaţia era nasoală rău. Mă găndeam că lucrurile se vor aşeza în timp şi existau semne că aşa se va întâmpla. Începeau să apară investitori, se mai deschideau fabrici, se producea ceva. E drept că tot atunci Petre Roman a spus că, citez: “Industria românească este un morman de fiare vechi.”. Nu era, dar au avut grijă cei care au venit la guvernare să o facă. Un morman de fiare vechi …

Stând şi recapitulând ultimii 20 de ani, e greu de găsit nişte lucruri care să te facă pe tine, om întreg la minte, să crezi că în România lucrurile vor merge mai bine în următorii 20 de ani. Nu, nu vor merge. După revoluţie s-au închis sau vândut pe nimic la străini toate fabricile care mergeau în România. Ca ţară nu mai avem petrol, gaze, resurse minerale, telecomunicaţii, etc.

Deci, dacă ai absolvit o facultate, sau eşti pe cale să o începi, sau eşti pe cale să o termini, este obligatoriu să te gândeşti să pleci. Mediul economic din România nu încurajează performanţa, sistemul public este corupt din temelii, nu vorbesc de clasa politică. Ce se poate face în România acum? Se poate face o facultate gratis (adică pe banii fraierilor), lucru de care trebuie profitat. Încă nu există în legislaţie nici o prevedere care să te oblige cumva dacă ai făcut facultate pe banii statului. Deci, il faut profiter !

Mai jos este comentariul care m-a determinat să scriu acest articol:

E a 15 zi de Canada pentru mine. Ma intreb ce dracu caut eu in filmul asta american. Am 34 de ani (de 4 ani casatorita) si un baietel de 2 ani si 3 luni care striga la portavocea unui topogan dintr-un parculet din Montreal: ttttaaataiiie!

Nu am venit sa ne imbogatim si nici nu aveam afaceri in Romania.

Suntem doi oameni normali, care la peste 30 de ani faceau eforturi supraomenesti sa se plieze pe sistemul institutiilor din Romania conduse de somitati ca Udrea sau Boc. Cu toate astea, de 15 zile nu visez decat la satul ala amarat din sudul tarii in care am crescut mancand paine cu gem si ma intreb de ce copilul meu nu poate face asta acum.

E oare normal sau sunt doar depresiva?

Fără absolut nici o legătură cu politica, modul în care merg lucrurile în România nu are cum să te stimuleze să lupţi. În lupta cu sistemul nu ai cum câştiga. Cei cărora nu le pasă sunt cu mult mai mulţi.

Sunt sigur că e un punct de vedere extrem de subiectiv, dar exact aşa văd eu lucrurile acum, privind în urmă cel puţin 25 de ani.

2 comentarii la “intrebari esentiale

  1. mihaela a comentat:

    Am intrat în al saselea an ïn Belgia (dap, sunt mai aproape de serverul care gazduieste acest blog decât de România), am plecat în 2007 la 45 de ani (însotita de catelusa mea pekineza: ca Lizuca si Patrocle din “Dumbrava Minunata” de Sadoveanu) dupa ce m-am lamurit cum stau lucrurile si cu “Alianta DA” (si cu cei carora nu le pasa).

    Anii în care mâncam pâine cu gem sau ne juleam genunchii la joaca nu se vor întoarce niciodata, fie ca emigram sau nu. Nici bunicii care ne mustrau când mâncam pâinea cu gem cu mâinile nespalate (sau când ne juleam genunchii si pe urma ne oblojeau ranile) nu se vor mai întoarce. Nostalgia e-o stare normala de spirit, nu trebuie s-o punem neaparat pe seama emigrarii.

    Copiii se adapteaza primii, din fericire pentru ei.

    Niciun român normal la cap nu pleaca sa se-mbogateasca: pentru asta poate ramâne linistit în România sa faca sluj pe lânga partide, sa se-nrudeasca prin casatorie sau botez cu cine trebuie, sa posteze cu ora sau cu ziua.

    Uneori am cosmaruri: ma visez la vechiul meu loc de munca si ma-ntreb în vis cum am ajuns acolo si unde mi-e biletul de avion sa ma-ntorc “acasa”.

    Tot ce-am câstigat aici e-o stare de normalitate.

    Când m-am dus sa ma înscriu la “Primarie” în orasul în care locuiesc m-a primit o functionara, mi-a oferit un loc pe-un scaun si mi-a explicat ce si cum cu rabdare. Am putut cere lamuriri suplimentare, mi s-a raspuns. Ma simteam jenata sa plec la sfârsitul întrevederii fara sa ofer… asa acolo… o mica atentie (cum se obisnuia pe la noi). Dar n-aveam încotro, terminasem treaba si asteptau si altii la rând. Am spus “merci Madame” si ea mi-a raspuns “à votre service Madame”. Mi s-au muiat genunchii si-am iesit din biroul ala cu lacrimi în ochi.

    Emigrarea ramâne (ca si casatoria, dorinta de-a avea sau nu copii, de-a dona organele “în caz de”, etc.) o decizie personala sau a cuplului. Depinde la ce nivel sunt asteptarile pentru ca situatia la fata locului poate sa nu întotdeauna fie pe masura lor.

    Good night Romania, wherever you are!

    Comentariu bun. Thumb up 9 Thumb down 0

    Răspunde
  2. Ionut a comentat:

    Mult adevar…si dureros de stiut. Poate de asta unora le place sa se minta in fiecare dimineata : “Azi o sa fie mai bine!” . Desi inca nu ma aflu in situatia de a-mi parasi tara,imi imaginezi uneori cum ar fi sa plec si sa renunt la frumusetea in care am crescut… nu-mi place deloc !

    Iti place comentariul? Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde

Ai o altă opinie? O poți scrie aici!