fara scoala

Marţi, 17 Aprilie 2012 | 0 Comentarii

Mi-a fost dat să citesc un articol halucinant. Tema era legată de educaţie, mai precis de lipsa ei. Fie că numeşti asta un-schooling, fie home-schooling. Cum poate ajunge un copil sa fie educat fără să meargă la şcoală ? Ne explică Andreea Ursu, fostă profesoară:

Andreea Ursu (26 de ani) se declară „o partizană înfocată a unschooling-ului”. După 18 ani petrecuţi în sistem ca elevă şi alte opt luni ca profesoară de limba română (materia ei preferată), a ajuns aproape de o depresie.

Ea a fost profesoară de limba română. Cum singură a declarat, era în pragul de a ajunge să aibă probleme cu capul. Avea probleme inclusiv cu “clopoţelul”. Clopoţelul suna “enervant”:

Evaluarea continuă, prezenţa ameninţătoare a catalogului, ţipătul enervant al clopoţelului, manualele insipide, programa învechită o împiedicau să lege relaţia deschisă şi frumoasă cu copiii pe care o visase. „Am fost foarte frustrată de ce se întâmpla în şcoală, deşi mă pregătisem să fiu profesor, făceam şi un master, eram convinsă că e vocaţia mea.”

Dânsa este gravidă şi a ajuns la urechile ei că unii de prin alte părţi au decis să nu îşi mai trimită copiii la şcoală. Cam aşa arată o familie de adepţi ai ne-mersului la şcoală:

familie_fara_scoala

În ce constă sistemul ? Simplu, copiii nu mai merg la şcoală ci sunt “educaţi” de părinţi. Cum care părinţi ? Părinţii lor proprii şi personali. Părinţi care nu îi învaţă decât strict ceea ce îi interesează şi care poate să-i ajute în viaţă. Cine stabileşte asta ? Păi chiar părinţii împreună cu copiii. Adepţii curentului home-schooling au fondat şi o organizaţie, au făcut un site şi au obţinut promisiunea de la Ministerul Educaţiei că în viitoare lege a educaţiei se va introduce o prevedere despre învăţatul la domiciliu. Numai că promisiunea a fost făcută în 2006. În rest e cum s-a stabilit.

Adreea însă vrea un-schooling – adică anarhie totală.

Unschooling-ul a apărut în America anilor ’70, ca metodă de educaţie la domiciliu. Spre deosebire de homeschooling – o mişcare mult mai cunoscută, inclusiv publicului român – unschooling-ul este total nestructurat. Nu există programă, teste sau materii, copiii aflând lucrurile de care au nevoie fără ca un curriculum să le spună ce şi în ce ordine trebuie să înveţe. Unschooling-ul a apărut în America anilor ’70, ca metodă de educaţie la domiciliu. Spre deosebire de homeschooling – o mişcare mult mai cunoscută, inclusiv publicului român – unschooling-ul este total nestructurat. Nu există programă, teste sau materii, copiii aflând lucrurile de care au nevoie fără ca un curriculum să le spună ce şi în ce ordine trebuie să înveţe.

Eu sunt de acord că sistemul educaţional centralizat este departe de a fi ceea ce trebuie. Statul nu face ce trebuie, sau atunci când face, face prost. Clasa zero este un exemplu. Uneori statul face şi discriminări. Finanţarea dublă pentru învăţământul în limba maghiară este un exemplu. Se învaţă multe lucruri inutile, nu se învaţă altele care poate ar ajuta. Ce nu mi-e clar însă este cum vor putea părinţii să-şi educe copiii în condiţiile în care pentru a putea aduce bani în casă ei sunt la serviciu între 8 şi 12 ore pe zi, fără să mai calculăm că nu toţi părinţii au talent pedagogic şi nu toţi sunt pregătiţi să educe, lipsindu-le cunoştinţele necesare.

În rest ideea poate fi valabilă. Dar nu acum şi nu în România.

P.S. Nici nu vreau să mă gândesc cum va reacţiona Andreea la depresia post-natală, dacă ea a făcut depresie de la soneria care anunţă pauza la şcoală.

Sursa: www.adevarul.ro

Ai o altă opinie? O poți scrie aici!

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.