draga ioana

Miercuri, 16 Iulie 2014 | 0 Comentarii

O să încerc să fiu puţin mai formal ca de obicei, în ideea că o persoană fină şi educată merită să fie tratată gentil, nu în stilul bădărănesc al lui Traian Băsescu. Mă rog, aşa spune Ponta că a fost Băsescu, dar vă puteţi convinge singuri dacă vedeţi filmul.

Vreau să pornesc de la o declaraţie făcută de tine, Ioana, la revenirea în ţară – după 14 ani de respirat aer american, în articolul scris în Ziarul Financiar. Articolul se intitula “Opinie Ioana Petrescu: O cultură a evaziunii” şi spuneai aşa:

Venită din SUA după o absenţă de 14 ani şi fără locuinţă în Bucureşti, am început să îmi caut o garsonieră de închiriat. Procesul a fost foarte plăcut la început. Oferta este bună, preţurile nu sunt prea mari, agenţii imobiliari sunt competenţi şi proprietarii sunt zâmbitori şi surprinzător de filosofi (cel puţin pentru cineva venit din Washington, unde sensul vieţii nu este discutat înainte de negocierea chiriei). Lucrurile au luat o turnură proastă când am găsit prima garsonieră pe care am vrut să o închiriez. Am aflat după o convorbire cu agentul imobiliar că nu este posibil să închei un contract legal înregistrat la Fisc pentru că proprietarii nu au certificatul energetic, care se cere pentru înregistrare.

Lucrurile au devenit şi mai surprinzătoare când am găsit a doua garsonieră pe care am vrut să o închiriez. Un agent imobiliar m-a tras într-un colţ şi pe un glas părintesc (arăt mult mai tânără decât sunt) îmi şopteşte:

– Domnişoară, ştiţi, vedeţi dumneavoastră, dacă facem contractul înregistrat la Fisc, proprietarul trebuie să plătească impozit. Şi nu se face, domnişoară!

– Nu mai spuneţi, zic eu. Am omis să îi spun că sunt economist specializat pe evaziune fiscală.

Al treilea proprietar de la care am cerut un contract înregistrat la Fisc s-a uitat la mine ca şi cum i-aş fi propus ceva imoral şi ilegal. Al patrulea a fost de acord cu un contract înregistrat la Fisc, doar dacă pe contract apare doar o parte din chiria pe care urma să o plătesc.

Pui pariu că pe agentul imobiliar îl durea în cur undeva că tu eşti specialistă în evaziune fiscală? Am mai spus, eşti specialistă în evaziune fiscală teoretică, nu practică. Şi nici nu cunoşteai atunci, şi sunt ferm convins că nu cunoşti nici acum, legile din România, la nivelul cerut de funcţia de ministru de finanţe. Asta se vede cu ochiul liber. Că e evaziune fiscală să nu plăteşti impozit e o chestiune pe care o ştie şi un copil de şcoală generală, nu trebuie să mergi la Harvard.

ioana-petrescu-banca

La Cotroceni nu ai fost adusă decât pe post de păpuşă gonflabilă, pentru că deciziile nu le-ai luat tu, le-au luat strategii şi baronii PSD care vor voturi. Vor voturi pentru ca mai apoi să se racordeze la conducta cu bani publici. Pe ei nu-i interesează garsoniera ta şi nici dacă plăteşti sau nu impozit pe chiria aia. Şi, lucru mult mai important, spre deosebire de tine, ei sunt specialişti în evaziune fiscală practică, chiar dacă au făcut facultatea la Spiru.

Dragă Ioana, eu zic să te întorci tu frumuşel în America – dacă tot spui că ăia ţi-au rezervat postul, şi să-ţi faci tu treaba acolo. Aşa cum te-au învăţat profesorii de la Harvard. Aici, în capătul ăsta de lume, lucrurile sunt multe mai complicate decât par la televizor, pentru că avem nişte particularităţi culturale, religioase, şi de care or mai fi, care nu se pupă cu modelele matematice pe care le-ai învăţat tu la şcolile alea deştepte.

Apropos, declarai într-un interviu că nu înţelegi de ce nu îşi plătesc românii impozitele. Erai în primele zile ale tale ca ministru. Acum, după un an, ai priceput cum stă treaba?

Şi, că tot veni vorba despre particularităţi locale: am nişte prieteni, o familie extrem de reuşită, nişte oameni extraordinari. Doamna a născut de curând un copilaş, bomboană de copil. Mănâncă o singură dată pe noapte, nu plânge deloc. Au nevoie de naşă la minunea asta de copil, şi m-am gândit la tine. Că na, aşa-s obiceiurile la noi. Bun, soţul doamnei are nişte firme, face exporturi, importă din China chestii ieftine, şi are nişte probleme la ANAF … nişte rambursări de TVA, un rulaj prin nişte firme de apartament să se piardă urma la TVA, ştii tu cum e viaţa. Au încercat nenorociţii ăştia să-i facă şi dosar de spălare de bani, dar a apelat la un fost coleg de liceu care e într-un serviciu din ăla, ştii tu, mai discret. Şi l-a rezolvat, ce să vezi. Dar îţi spun, copilaşul e o minune şi ţi-ar sta bine. Ce zici, te bagi naşă la copil?

Sursa foto: www.zf.ro

Ai o altă opinie? O poți scrie aici!