cum alegi un disk SSD

Miercuri, 15 Iunie 2016 | 0 Comentarii

Piaţa de discuri SSD este extrem de bogată, o mulţime de producători încercând să vândă aceste tipuri de memorii. Pentru că, până la urmă este vorba despre nişte memorii NAND ataşate la un controller de disk. Similar, existau la un moment dat nişte controlere pe magistrală IDE care făceau interfaţa între o memorie flash MMC şi magistrala IDE a calculatorului pe care, de obicei, aveai legat un hard-disk de 10GB – 80GB. La acel moment cu acest tip de discuri se discuta. Am avut şi eu aşa ceva, instalat pe un server FreeBSD care funcţiona pe post de server NTP.

ide-to-flash-adapter

SLC (Single Level Cell)

Fiecare celulă de memorie stochează un singur bit, sarcina electrică dintr-un condensator fiind elementul care se “stochează” efectiv informaţia. Are avantajul anduranţei, respectiv un număr maxim de 90.000-100.000 de cicluri de citire sau scriere. Se pretează pentru aplicaţii enterprise, adică baze de date cu accesări multiple, servere web performante, etc.

Pro:
– Durata de viaţă foarte mare
– Numărul mic de erori.
– Gamă largă de temperaturi de funcţionare.

Contra:
– Preţul cel mai mare.
– Disponibilă, de obicei, în unităţi de stocare de capacităţi mici.

Recomandări de utilizare:
Aplicaţii industriale sau unde numărul de cicluri de citire / scriere este foarte mare, servere de baze de date.

MLC (Multi Level Cell)

După cum sugerează şi numele, se stochează mai mulţi biţi într-o singură celulă. Avantajul principal fiind costul de fabricaţie mai scăzut, cost care merge spre consumator. Are un număr de cicluri de citire/scriere redus, până în 10.000.

Pro:
– Costuri de fabricaţie mici.
– Cu durată de viaţă mai mare decît TLC.

Contra:
– Duraţa de viaţă mică.

Recomandări de utilizare:
Utilizatori home, jocuri, programe office, etc.

Bonus: Există şi tehnologia eMLC (Enterprise Multi Level Cell), unde tot 2 biţi pe celulă se stochează, dar numărul de cicluri de citire/scriere este un pic mai mare, de 20.000 – 30.000

TLC (Triple Level Cell)

Pe fiecare celulă de memorie sunt stocaţi 3 biţi, memoriile TLC fiind cel mai ieftin de produs. Storing 3 bits of data per cell, TLC flash is the cheapest form of flash to manufacture. Nu se pretează pentru aplicaţii industriale sau de tip server. Numărul de cicluri de citire/scriere este foarte mic, de 3.000 – 5.000 pentru fiecare celulă.

Pro:
– Foarte ieftin de produs.

Contra:
– Durată de viaţă mică, merg la aplicaţii office şi cam atât.

Recomandări de utilizare:
Utilizatori ocazionali, calculatoare folosite pentru E-mail, navigare web şi pentru tablete.

Mai jos este un tabel cu un rezumat al celor de mai sus. Am scris şi un articol cu nişte teste de viteză SSD făcute de mine, pe un laptop HP8640P.

Tip Memorie

SLC

eMLC

MLC

TLC

Cicluri Citire/Scriere
(per celulă)
90.000-100.000 20.000-30.000 8.000-10.000 3.000-5.000
Biţi Per Celulă 1 2 2 3
Viteză de scriere ★★★★★ ★★★★☆ ★★★☆☆ ★★☆☆☆
Fiabilitate ★★★★★ ★★★★☆ ★★★☆☆ ★★☆☆☆
Preţ ★★★★★ ★★★★☆ ★★★☆☆ ★★☆☆☆
Utilizare Industrial/Enterprise Industrial/Enterprise Home/Jocuri Amatori

Ce trebuie să ştiţi când cumpăraţi un SSD:

0. Rezistaţi tentaţiei de a cumpăra un SSD desigilat, second-hand, refurbished, etc. E mai ieftin, dar din cauza duratei mici de viaţă, e ca şi cum aţi cumpăra un sticlă cu parfum folosit.
1. Luaţi Intel sau Samsung, în ordinea asta. Nu Patriot sau alte avioane. Celulele de memorie le fabrică, în imensa majoritate Samsung, iar la controlere Intel e tata lor.
2. SSD-ul trebuie să aibă suport TRIM.
3. Nu vă luaţi după caracteristicile tehnice legate de viteză, publicate la specificaţii – ele nu sunt minciuni (de cele mai multe ori), dar sunt valabile în anumite condiţii de test, condiţii care nu sunt publicate şi pe care voi nu le veţi putea reproduce niciodată în viaţa reală.
4. Un SSD nu va putea înlocui niciodată un HDD, dacă ne gândim la o stocare pe durată de timp mare. O combinaţie SSD pentru discul sistem şi un HDD (sau SSHD) pentru discul cu date e cea mai bună.
5. La acest moment se merită luat un MLC, iar dacă aveţi bani mai mulţi, un TLC. Încă o dată, de firmă.

Să vedem şi o comparaţie dintre câteva discuri SSD de la Intel. Urmăriţi cum se prezintă “anduranţa”, în cantitate de informaţie schimbată prin controller. La discurile ieftine se poate transfera conţinutul total al discului de 400-600 de ori. Foarte puţin comparativ cu un un HDD, aşa încât înţelegeţi de ce un astfel de disc nu merge pus pe un server de baze de date. Un Intel SSD DC S3700, care are o anduranţă de 7,3PB (adică 7.300.000GB), adică poate transfera tot conţinutul de peste 18.000 de ori, merge şi pe server. Dar ăsta e într-o altă categorie de preţ.

comparatie-intel-ssd

Suplimentar:

6. Nu puneţi fişierul SWAP pe SSD (citiţi şi punctul 4). Dacă nu aveţi decât SSD în sistem, dezactivaţi fişierul cu totul şi puneţi 16GB de RAM (citiţi şi punctul 8).
7. Dacă veţi pune un SSD pe un laptop dual core la 2GHz, cu 2GB de memorie DDR2, câştigul de performanţă va fi minim.
8. Dacă vreţi un laptop decent şi nu aţi vândut încă pământul moştenit de la bunica, orientaţi-vă la un laptop refurbished, din seria business, de genul HP8460, HP8570 sau ceva mai bun. Nu o să vă meargă jocurile cu sânge pe pereţi, dar un CS:GO, o FIFA şi altele similare merg la sigur.

intel-ssd

P.S. În măsura în care există interes, mai completez cu informaţii.

Ai o altă opinie? O poți scrie aici!