crima din balada miorita

Vineri, 8 August 2014 | 0 Comentarii

Trebuie să recunosc că am făcut cu mulţi ani în urmă o trecere în revistă a poveştilor copilăriei. Totul privit în contextul în care trăim. Pe scurt, multe dintre poveştile care ne-au încântat copilăria conţin fapte penale, sau contravenţii. Nică este un contravenient pentru că a distrus cânepa, fără să mai spunem că a comis şi ceva penal, respectiv încălcarea proprietăţii private şi furt calificat. De cireşe. Sigur, la vârsta la care citeam ni se părea nostim că acel năzdrăvan a mers la furat cireşe. Astăzi, s-ar putea să te alegi cu un glonţ în cap dacă faci acelaşi lucru.

Lucrurile continuă cu lupul care mănâncă iezii şi le pune capetele rânjinde în geam, apoi unge pereţii cu sânge.

crima-miorita-cioban

Să revenim la Mioriţa noastră. Acolo e o crimă, apar în schemă toate regiunile istorice. Cine a scris-o? Nu se ştie, e anonimă …

“Miorita” considerata cea mai frumoasa epopee pastorala din lume, “o adevarata minune poetica” a fost descoperita de Alecu Russo pe cand se afla in exil in Muntii Vrancei la Soveja si publicata de Vasile Alecsandri in culegerea sa de poezii populare. De-a lungul timpului, poezia a cunoscut o larga raspandire, circuland a cca 1000 de variante. George Calinescu considera ca balada “Miorita” are la baza unul dintre cele patru mituri fundamentale ale romanilor, cel pastoral, alaturi de cel estetic, al zburatorului, si al etnogenezei.

Hai las-o jos … cea mai cea din lume! Asta comparată cu epopeea pastorală a francezilor, mexicanilor sau brazilienilor? Românii au patru mituri fundamentale, din care unul este pastoral şi altul al zburătorului. Pe bune? V-aţi întrebat vreodată câte mituri fundamentale au ruşii, americanii, spaniolii, francezii sau nemţii? Aveţi mai jos un alt punct de vedere:

“Cercetări recente ale Şcolii româneşti de etnografie şi folclor afirmă că balada Mioriţa, în forma cunoscută de noi astăzi, nu este mai veche de secolul al XIX – lea şi se postează cu totul marginal faţă de filonul liric popular cel mai vechi. Povestea absurdă a ciobanului român care află că va fi asasinat de fraţii săi, ce provin obligatoriu din alte provincii româneşti (Transilvania şi Muntenia), că va pieri pentru a i se fura oile, şi faţă de care el, moldoveanul, se resemnează, este probabil cea mai mare cacialma trasă vreodată românilor. Nimic mai degradant decât transformarea esenţei mitice a tradiţiei româneşti a oieritului într-o crimă pentru jaf în faţa căreia victima visează la stele.

Originea curată a acestei balade multilate în conţinut şi formă a fost identificată în Transilvania, sub consistenţa rezistentă şi profundă a Colindei păcurarului (de la pecus, pecoris – turmă, în lb. latină), în care este vorba despre o confrerie a ciobanilor compusă din iniţiaţi, în care membrii sunt fraţi în accepţiunea mitică, relevată exemplar de Mircea Eliade, şi care ne duce cu gândul la capnobaţii umblători pe nori. Din această confrerie arhaică, cel mai tânăr doreşte să iasă, într-o variantă, prin încălcarea jurământului de castitate. Pentru asta este pedepsit ritual prin excludere, fiind considerat mort pentru fraţii săi”.

Opinia este a istoricului Alex Mihai Stoenescu, şi apare în volumul 2 al cărţii sale “Istoria loviturilor de stat în România”, Editura RAO, 2010, paginile 410 – 411.

Profesorii prezintă lucrarea ca fiind o capodoperă a literaturii române. Capodoperă despre crimă, resemnare şi răzbunare. Caracteristici fundamentale ale poporului român, pe lângă cele patru mituri fundamentale. Abia acum îmi dau seama ce spălături pe creier se fac cu bieţii copii şi câte tâmpenii le sunt băgate în cap cu forţa.

Oare sirienii care decapitează duşmanii şi le înfig capetele prin garduri, au citit Capra cu trei iezi, sau manifestarea se datorează unui mit fundamantal al poporului sirian?

Opinii?

Ai o altă opinie? O poți scrie aici!